Dupa multa asteptare vine in sfarsit iarna, de data asta pe bune, cu multa zapada si frig, facand luna ianuarie demna de numele ei popular. Cod galbeno-portocaliu de ninsoare si viscol, drumuri inchise, frig, oameni morti, grad 5 de avalansa, retrogradat apoi in 4 cu 3.. lucrurile se precipita pe masura ce se apropie weekendul si tura pare sa fie incerta. Totusi unii mai motivati, altii "constransi" de participarea partenerului ne strangem 11: Vladimir, Ancuta, Iulian, Baubau, Anda, Andrei, Magda, Mihu, Pancu, Maria si subsemnatul (Ice).
 

Ma trezesc in ritmuri de fanfara cu "Desteapta-te romane!" cantat la TVR. Imnul ma indeamna sa-mi fac rucsacul si sa petrec ca un roman in locul cel mai drag mie, muntele. La ora 7 si ceva Pancu se infiinteaza pe strada mea, ma imbarchez si plecam catre Gorjului unde ni se intregeste echipa. Pancu mobilul este acum complet : Pancu, Cristina, Cincineru, Alex Dumi et moi.

Daca istoria s-ar fi vrut consemnata printr-o epopee, s-ar fi scris asa:

Au plecat spre Prejba dis de dimineata,
Doua masini pline, pe o mare ceatza.

Sambata dimineata pe la 7:30 o gagica tinerica sprijinea gardul de la parcul din Crangasi. Trec rapid in revista cele mai de succes replici de agatat ale mele si ma apropii subtil de ea : -Singurica, singurica!?  Claudita n-a mai apucat sa zica ceva pentru ca fix in dimineata asta Babau este mai punctual ca niciodata si apare dupa colt cu loganu` ca sa-mi strice mie distractia. Asta e! O sa pastrez replicile de agatat pentru diseara cand , sper eu, s-or imbata fetele la aniversare. In cateva minute apar si Andrei cu Mihaela, ne suim in masina si plecam emotionati spre Moeciu. Emotionati pentru ca urma sa aniversam 10 ani de Urs Trubadur dar si pentru ca aveam toate geamurile inclusiv parbrizul aburite si nu se vedea mai nimic din strada.
 

Desi este abia jumatatea lunii octombrie, termometrele arata maxime de 10-12 grade, iar asta se întîmpla în Bucuresti. Toata saptamîna trecuta am urmarit prognoza meteo pentru week-end la munte. Un lucru era sigur: o sa fie frig. Precipitatiile se anuntau pentru duminica, asa ca am hotarît împreuna cu Alex (un coleg de master) sa facem o tura un pic extrema, la cort, în Muntii Siriu. La traditionala bere de joi zice ca ni se alatura si Octavian, iar Lollek va completa echipa dupa mici gîndeli si razgîndeli. 

Pozele pot fi vazute aici

O tura pe cat de interesanta, cu atat de putini doritori; saptamana cu suspans, nimeni nu se adauga la lista si joi la bere hotarasc sa ma alatur multimii – lui Vladimir si Andreji. Plecarea sambata dimineata din Gara de Nord pana la Pitesti de unde ne inscriem la un maxi-taxi si ne invartim prin zona dupa niste cafea si junk-uri calde de dimineata. Ma infrupt cu opt gogosi si noroc ca pleaca maxi-taxi ca as mai fi bagat inca vreo 4, nu erau foarte mari si abia mi-au ajuns pe o masea. Schimbam maxi-taxi cu un rechin si mai facem o oprire la o patiserie ca mie si lui Vladimir ne cam rodeau stomacele de foame. Mai bag degraba un cremsnit si o negresa mare cat o turla de biserica. In masina la marele-albastru apare Harciog cu cativa amici si ii sticlesc ochii cand strange la piept cu ambele maini o casoleta de prajituri, ranjind diabolic ca nu da la nimeni.

Ziua 1

Pentru prima excursie a UT cu avionul s-a strans neasteptat de multa lume, mai exact 13 oameni care au fost repartizati in cele 3 masini inchiriate astfel:

- in Opel Corsa au intrat Vladimir, Ancuta, Mihai (Popica) si Cristina
- in Chevrolet Lacetti au intrat Apollo, Laura, Octavian si Maria
- in Skoda Octavia Tour fiind cea mai incapatoare au intrat 5 (Marian, Stefan, Madalina, Ioana si Bacea).

Zborul catre Larnaca a fost destul de plictisitor mai ales din cauza faptului ca noi am urcat ultimii in avion si n-am reusit sa prindem locuri langa geam cei de la Wizzair fiind probabil singura companie aeriana de la noi care nu-si mai bate capul cu repartizarea calatorilor lasandu-i pe acestia sa se imbulzeasca ca babele in tramvai cand vad un scaun gol. Iar pe langa faptul ca n-am vazut absolut nimic pe geam eu personal n-am avut nici loc sa-mi intind picioarele si nici n-am putut sa-mi las scaunul pe spate astfel ca am ajuns anchilozat in Cipru.

Poporul: Radu Antonescu, Suru, subsemnata
Traseu: Plaiul foii - Ref Spirlea - Padina Lancii - Poiana Inchisa - Marele Grohotis - retur in Plai

De saptamana trecuta cand mi s-au lipit privirile de abruptul sudic al Pietrei Craiului nu am avut alt gand decat sa ajung in Poiana Inchisa. Cum pentru orice tura trebuie si oameni am inceput sa pescuiesc dupa tovarasi – in final Suru a fost de baza pentru ca stia intrarea in Poiana – iar ulterior s-a alaturat si Radu care a renuntat la o tura in muntii lui preferati, Fagarasii.

Suru avea sambata tura pe Braul de Mijloc si urma sa ne intalnim seara la ref Spirlea. Cum din Plai pana la refugiu sunt 2 ore de mers am zis ca nu are rost sa plecam dis de dimineata asa ca am ales Acceleratul de 10:50. Mare surpriza am avut sa descopar ca biletul pana in Brasov s-a facut 42 de lei – 160 de km – 3 h.... bataie de joc.
Ajungem in Brasov pe la 2 si ceva – la 3 aveam  tren spre Zarnesti (4.5 lei/biletul), care tren ne-a bagat intr-o cura olfactiva de mare senzatie – se pare ca primarii din comunelel limitrofe Zarnestiului s-au gandit sa ingrase terenurile cu dejectii avicole asa ca era o imputiciune de te ustura nasul(si la dus si la intors).